Jos Palaria, Maestre

Jos Palaria, Maestre!

Am intrat in cladire si deoadata am simtit ca inima imi bate cu multa putere. Sfioasa am facut primii pasi si am urcat scarile. Un sentiment incredibil de bucurie mi-a inundat sufletul pe masura ce urcam fiecare treapta. Stiam ca avea sa se intample ceva maret. M-a intampinat Elena, o femeie calda, inimoasa, sufletista, cu un zambet larg si cu o strangere de mana puternica. Mi-a vorbit despre teatru si despre el, boierul teatrului romanesc.

Apoi mi-a aratat drumul spre biroul lui. Am pasit timida, impresionata de pozele de pe pereti, iar la birou era el, maestrul Ion Lucian. Nu cred ca voi gasi cuvintele sa exprim ce am simtit in acel moment, limba romana ,din pacate, este prea saraca sa exprim emotia pe care mi-a transmis-o aceasta intalnire. Ion Lucian este un om frumos, inteligent, de o puritate sufleteasca de neintalnit si de o modestie cum de mult nu am mai vazut. Desi are optzeci si ceva de ani, nu s-a schimbat deloc. Arata la fel, cu sufletul de copil, iar flacara care mocneste este la fel de puternica. Energia si pasiunea l-au calauzit pe tot parcusul vietii sale de actor si de director de teatru. Este un luptator neobosit pentru mediatizarea teatrului romanesc si pentru promovarea culturii actoricesti in randul celor mici. Vorbind cu el, am retrait cele mai frumoase momente ale copilariei mele, chiar daca numai pentru cateva minute.

Asa ca maestre, cu tot respectul pentru ce ati facut si faceti pentru teatrul romanesc JOS PALARIA!, si sa va dea Dumnezeu inca multi, multi ani de viata si sa realizati tot ce va propuneti. Sa ne vedem cu bine la inaugurarea teatrului Excelsior!